Planul relațional oferă indicații de interpretare a conținutului informațional (ideile, cuvintele noastre formează informația, iar ceea ce le însoțește – ton, mimică, accent, postură – formează relația; interesant este că în situații conflictuale oamenii nu sunt atenți la CE se spune, ci la CUM se spune, punând accentul pe relație, nu pe informație).

Dacă acest raport este de egalitate, comunicarea este simetrică, iar dacă raportul este de diferență, comunicarea este complementară.

Nu ne putem lua cuvintele înapoi, tot așa cum nu putem transforma la loc vinul în struguri.

În comunicare, oamenii pornesc de pe poziții de egalitate sau diferență, au roluri diferite, care sunt date de statusul social sau de nivelul de pregătire: elev-elev, profesor-elev. Procesul de comunicare poate fi astfel simetric sau complementar.

Fiecare dintre noi are propria viziune asupra lucrurilor, suntem frumoși pentru că suntem diferiți; în comunicare, datorită modului unic în care atribuim semnificații, apar blocaje rezolvate prin acomodarea cu modul în care celălalt se folosește de sensuri și adaptarea la genul lui de discurs.